1. E-aproape o zi de plecare,
Mireasa așteaptă cu dor,
A Mirelui dulce strigare,
Răpirea ce fi-va în nor.
Gătită cu haină de nuntă,
Cu lacrimi curgând pe obraz,
De-atâtea furtuni e bătută,
Lovită de-al lumii talaz.

R: Mai sus, mai sus de nori va pleca,
Curând, Biserica,
Ce zi minunată, mireasa-L așteaptă
Pe-al ei Mire iubit!
Veghere se cere și-n vase putere,
De vrei să fii răpit.

2. Milenii trecut-au în grabă,
Cuvântu-i aproape-mplinit,
Iar Cerul așteaptă cu slavă
Să-și strângă poporul cel sfânt.
Ferice de-acel ce ascultă,
Ferice-i de omul curat,
Căci fi-va, cu Domnul, la nuntă,
În haină de in îmbrăcat.

3. Amice, te-ntreabă, Mesia:
Faci parte din al Său popor?
Azi care îți este menirea?
Ești gata, tu, oare, de zbor?
Renunță la haina murdară
Și-mbrac-al credinței veșmânt,
Pornește spre noua Lui țară
Trăiește o viață de sfânt.