Dragostea nu se laudă, nu se-ngâmfă,
Nu caută folosul ei, nu se rătăcește-n bârfă,
Răbdătoare e, bună și blândă în cuvinte,
Ea nu pizmuiește, nu se mânie, nu minte.

Dragostea se bucură doar de ce-i adevărat,
Ea crede totul, speră și răbdă mereu,
Nu piere niciodată, nu cunoște ce-i păcat,
În ea găsim necurmat lumina lui Dumnezeu.

Vorbe, daruri, chiar și credință mare,
Fără iubire sunt toate nefolositoare,
Dar cine iubește din inimă cu adevărat,
Se apropie de Dumnezeu, despovărat.