Mai eşti cu mine, Doamne?
Pe calea către cer
Şi spini. . şi-atâtea rane
S-au adunat. . dar sper,
Că Mâna Ta e-ntinsă,
Că Duhul Tău e-aproape,
Când merg pe valul vieţii
Învolburat de ape...
Mai eşti cu mine, Doamne?
Te-ntreb mereu în şoapte
Când îşi aşterne luna
Eşarfa-n miez de noapte,
Zefirul îmi aduce
Un glas venit de sus:
"Cu tine este Domnul
Mereu. . precum a spus"
Mai eşti cu mine, Doamne?
Ce întrebare-adâncă
Ce luptă, frământare
Când vrei să urci pe Stâncă...
Şi când doreşti să-ţi umpli
Iar vasul la izvor,
Cel rău din nou se luptă. .
Şi tu. . iar plângi de dor...
Dar cerul şi pământul
Mereu vorbesc de Tine. .
Eu cred mereu Cuvântul
Chiar de e greu sau bine. .
Şi spun cu-nfiorare
În zorii dimineţii:
"Tu eşti cu mine, Doamne,
Pân la sfârşitul vieţii... "

Daniela Banita