Dacă nu e înviere, nici iubire-atunci nu este,
Tot ce scrie în Scriptură atunci e doar o poveste;
Atunci nu e mântuire, nu e nici răscumpărare,
Atunci toţi suntem în lanţuri şi sortiţi pentru pierzare.

Dacă nu e înviere, toate-s fără-nsemnătate,
Ferecate, blestemate, şi în beznă cufundate;
Atunci nici Hristos din moarte n-a-nviat, aşa cum scrie,
Ci în groapa de-ntuneric stă închis pe veşnicie.

Dacă este cum spun unii, că morţii nu înviază,
Propovăduirea noastră nu mai are nici o bază,
Evanghelia-i minciună şi doar opium împarte,
Nu există înviere, şi nici viaţă după moarte.

Dar acum... Hristos Preasfântul a-nviat cu slavă mare,
A zdrobit puterea morţii, a călcat-o în picioare;
Singur S-a întors de după ale morţii frontiere,
El e Pârga, Snopul sacru, Cel Dintâi la Înviere.

Şi urmează Secerişul: Noi la rândul cetei noastre,
Ne vom ridica din glie peste zările albastre;
Căci dacă-n Adam de veacuri moartea am gustat-o 'ntr-una,
În Hristos avem viaţa şi lumina şi cununa!