Ai uitat oare cuvântul
De pe paginile sfinte,
Care ne avertizează
Că-s pericole 'nainte?

N-aştepta pe drumul crucii
Să-ţi răsară crizanteme.
De ce cauţi fericirea
În succes şi-n diademe?

Mai degrabă tu fii gata
Să te-ajungă suferinţa,
Căci aici, pe calea-ngustă,
Şi-a făcut ea locuinţa.

Rămâi alipit de Domnul,
Neclintit în rugăciune,
Ca să nu te prindă frica
Şi a lumii-ntinăciune!

De ce plângi, sărmane suflet,
În văpaia de prigoană?
Aici eşti chemat la cruce,
Sus în Ceruri la coroană.

Nu-ţi da preţul pe gunoaie
Şi pe ciorbe otrăvite;
Moştenirea ta e-n harul
Slăvilor nemărginite.

Ia toiagul pocăinţei,
Mergi cu Domnul împreună!
Şi-ai s-auzi la Poarta vieţii
„Vino, vino, slugă bună!”