Pe ce ne bazăm credința, care-n suflet o purtăm
Ce așteptări avem în suflet, când genunchii ni-i plecăm?
Care este bucuria în credință, ce-o urmăm?
Și cum azi putem pe cale încă să înaintăm! ?

Biblia, cuvântul sfânt, ne învață și ne spune
Cum să mergem spre etern, însoțiți cu fapte bune
Ea ne spune și ne învață, ea e însăși temelia
Este cartea ce ne îndrumă, afectând chiar veșnicia!

Și noi totuși, multe ori, îndemnați de a noastră fire
Vrem să punem baza vieții, ocolind orice zdrobire
Tot mai slab și mai puțin azi Isus e prezentat
Ca ispășitorul lumii, fiul marelui împărat!

Tot mai mult e pus accentul doar pe Om și ce El poate
Cât de mult el face bine, câte vieți scapă din moarte
Cât de bun e aparent, într-o lume de nevoi
Și-n interiorul lui, zace-n pleavă și gunoi!

Căci balanța de credință multe ori e înclinată
Spre deșertăciuni și ambiții care n-au nici o răsplată
Când se înclină în legalism și în legi împovărate
Când e prea libertinism, și-s păcate înglodate!

Când se pune mult accentul doar pe trup și pe mâncare
Când se ocolește trupul, pentru sufletul ce doare
Când atâtea aspirații și păreri și grupuri multe
Se împart, își spun cuvântul, și formează mii de culte!

Și așa, în alergarea pe pământ spre veșnicie
Uită omul de chemare, și-i condus de-a lui mândrie
Astăzi rana din biserici e mai grea ca niciodată
Căci Scriptura, cartea sfântă, tot mai rar azi e citată!

Și Isus, Mântuitorul, este izgonit afară
De politică, de legi, și de pizmă cea murdară
De ambiții, de păreri, de scripturi interpretate
Și uitând că fără Isus, totul duce înspre moarte!

Și la rugăciuni spre cer, așteptăm răspunsuri clare
Și puțin azi ne mai pasă, că avem minile murdare
Cine azi mai vrea să vadă, că-i nevoie de căință
Ca să-și răstignească firea, ca Isus să ia ființă!

Pe cine nu-l doare firea, care-n el zbieră mereu!
Și-un cuvânt azi ne rănește, mirosind în noi prea greu!
Cum să mă rănească un frate, cum de mă privit mai crunt?
Și în suflet îl urâm, judecând tot ce-i mărunt!

Și așa tronează firea, chiar în viața de credință
Și Isus nu-și are locul, să trăiască în ființă
Și ne dăm învățători, care să ne măgulească
Ca să mergem mai departe, tot pe calea cea lumească!

Prea sensibili, prea răniți, prea îndepărtați de țel
Prea puțin azi întâlnești, unde-i dragoste și zel!
Căci ne place să trăim iubitori de-al nostru sine
Și așa, orbiți și goi, ne dorim al nostru bine!

Pe când, dacă azi ne întoarcem la Scriptura cea curată
Vedem clar un alt portret, pentru o inimă predată
Vedem clar o altă schiță a creștinului cel sfânt
Cum el își omoară firea, și trăiește prin cuvânt!

Cum senin și plin de pace, el rămâne prin Hristos
Binecuvântând vrăjmașul și iubind pe credincios
Cum nu-l doare o vorbă grea, pentru că ce-i mort, nu doare!
Căci în El Isus e viață, Regele ce-n veci nu moare!

Mai vedem în cartea sfântă că căința înnoiește sufletul înnobilat
Și smerenia ne ține mai departe de păcat!
Că slujirea nevăzută și cu dragoste în piept
Este viața de credință pentru omul înțelept!

Căci cuvântul este hrană, apă vie care-adapă sufletele însetate
Și acei ce nu-l citesc, toți se duc sigur spre moarte!
Dragostea de Dumnezeu oglindită este in trai
Cine-n adevăr trăiește, va gusta din al Său rai!

Știm prea multă teorie, prea puțin se mai aplică
Știm că Isus este Rege, dar trăim curtați de frică
Haideti azi să medităm ce vrea Domnul de la noi
Să ne ridicăm la luptă, să spălăm tot ce-i noroi!

Să ne întoarcem cu căință la credința cea dintâi
La o dragoste ce-i sfântă, piatra cea de capătâi
Să trăim credință vie, cum ne place să rostim
Să uităm de eu, de fire, pe Hristos să-l vestim!

Flacăra adevărată de credință și răbdare
Să se aprindă azi în inimi pentru toți din adunare
Și smerenia să meargă înaintea noastră în toate
Căci ea ne va duce în slavă, unde nu există moarte!

Să trăim noi personal, noi să fim exemplu bun
Ajunge copilărie, căci suntem maturi de-acum
Hrană tare se cuvine, fraților, de ani predati
Nu doar lapte, hrană moale, toți suntem de El chemați!

Toți avem chemarea sfântă, să slujim pe Dumnezeu
Și în slujba noastră sfântă să nu mai existe Eu
Ci să spunem cu iubire și cu dor în piept mereu
Eu nu mai trăiesc, sunt mort, Isus e destinul meu!

Chiar de mai trăiesc în trup, pentru slavă lui trăiesc
Chiar de mor, eu plec în slava cu Hristos să împărătesc
Așa că nu mai contează, chiar de mor sau mai trăiesc
Isus să îmi fie totul, și nu traiul cel lumesc!

El e baza vieții sfinte pentru credincioși mereu
Doar Isus e mântuirea, Fiul sfânt de Dumnezeu
Ca să nu trăiești zadarnic, în tradiții și păreri
Să citești Scriptura sfântă, zilnic, fără îndoieli!

Să trăiești cum El îți cere, să-l iubești cu adevărat
Fără sute de motive, să fii binecuvântat!
Să-l iubești curat și sincer, chiar de-ar fi să mori sărac
Tu să știi în al tău suflet că ești fiu de împărat!

Că slujirea ta din lume e o cursă de alergat!
Să alergi în așa fel, ca să fii încununat!
C-ai depus în lume totul și ai alergat cu zel
Chiar de te-o bătut și vânturi, tu privit-ai doar spre țel!

Doar Isus, doar cartea sfântă să te îndrume spre sfințire
Cugetă mereu la El, să nu crezi o amagire
Doar Hristos și al Său cuvânt, baza ta fie în toate
Să trăim pentru Hristos, cel ce ne-a scăpat de moarte!