Ți-am fost nădejde-ntotdeauna
și călăuză-n a vieții noapte;
cu dragoste Ți-am întins mâna –
doar crede că se poate, încă o dată!

Tu știi, EU sunt apărare
și scăpare-n vreme de nevoi;
nu te-îndoi, nu dispera,
că-n toate suntem amândoi.

Să crezi că-ți este spre bine
clipa când suspini și plângi,
căci și EU am plâns, copile,
ca tu prin MINE să fii tare.

Când umbre grele te-nconjoară
și drumul pare fără sfârșit,
amintește-ți că inima mea
te poartă, te apără, te iubește neîncetat.

Și dacă vântul suflă rece
și glasul lumii pare străin,
întinde mâna către MINE
și vei găsi curajul din tine, deplin.

Nu ești singur în călătoria ta,
niciodată nu vei rătăci,
căci pașii mei te vor urma
și-ți vor arăta că poți să zbori.

Iar când nopțile par prea lungi
și stelele nu mai vor să lumineze,
să știi că MÂNA MEA te ține
și-n sufletul tău speranța renaște.

Fiecare lacrimă ce cade
se preschimbă-n tărie și curaj;
nu te teme, copile drag,
căci prin mine vei învăța să zbori.

Așadar, crede, nu renunța,
iar glasul inimii mele te cheamă:
suntem împreună, mereu,
și iubirea mea îți deschide drumul spre lumină.

Amin