— Eşti un abur, eşti un sunet, eşti un chip cu nume şters,
Fără fală şi renume, eşti un fulg în univers!

— Ştiu că sunt numai o umbră, doar un punct într-un careu;
Dar așa, fără putere, am un mare Dumnezeu!

— Eşti un faliment sub soare, un țambal dezacordat,
Un cobzar cu haina ruptă, prăpădit şi demodat.

— Ştiu, aşa mă vede lumea, trâmbiţa de la deşeu;
Dar cu toată răguşeala, am un mare Dumnezeu!

— Eşti un firicel de iarbă, eşti o iotă-n alfabet,
Un ciulin uitat în baltă, eşti o tufă de scaiet...

— Știu ce sunt, și despre mine să vorbesc îmi vine greu.
Dar chiar fără frumusețe, am un mare Dumnezeu!

— Eşti o lumânare chioară într-un grajd întunecat,
Eşti hoinarul fără ţară, fără neam, un alungat.

— Ştiu, aşa e, sunt un nimeni, fără slavă pe traseu,
Dar chiar fără nici o faimă, am un mare Dumnezeu!

— Eşti un sunet ce dispare, nici măcar un “cip-ci-rip”,
Eşti minuscul, microscopic, un grăunte de nimic.

— Ştiţi ceva? Ia, nu mai spuneţi, că ce sunt o ştiu şi eu!
Dar s-audă tot pământul: AM UN MARE DUMNEZEU!