— Fiecare dă ce are!
Oare din al meu prinos
curge smirnă pe altare,
sau noroi de supărare?
Am cuvânt de-nviorare,
sau de ură, duşmănos?

— Fiecare dă ce are!
Tu ce ţi-ai pus în pahar?
Apa cea răcoritoare
sau a iadului licoare?
Ai pus intrigi, dezbinare,
sau al harului nectar?

— Fiecare dă ce are!
Nu poți să dai altceva:
Fii atent: dacă eşti floare,
dă parfum de îndurare;
Nu fii spin de răzbunare,
și nu fii neghină rea.

— Fiecare dă ce are!
Frate, ce-ai la tine-n sac?
Untdelemn de vindecare,
sau ciuperci otrăvitoare?
Dragoste liniştitoare,
sau trufie de gânsac?

— Fiecare dă ce are!
Tu ce-ai pus în trai şi grai?
Viaţa ta e o scrisoare:
Slova poate să omoare,
sau să fie salvatoare.
Frate, oare tu ce dai?

— Fiecare dă ce are!
Doamne, umple-mă mereu
cu iubirea jertfitoare
din Isus coborâtoare...
Umple-mă, Doamne, cu soare,
ca să luminez şi eu!