Din toate-averile ce-s strânse,
Cu ce rămâi tu la sfârșit? ,
Când va veni Mântuitorul,
Vei fi tu oare pregătit?

Din alergarea ta creștine,
Tu pentru ceruri ce ai strâns? ,
Azi cerceteaz-a ta trăire,
Ce tu iubești? , ce te-a cuprins?

Din toată truda cu sudoare,
Cu tine tu ce vei lua? ,
Atunci... la ultima strigare,
Tu care haină vei avea?

A umilinței? , sau la nuntă,
Cu pete multe ea va fi,
Trezește-te cât mai e vreme,
Creștine... nu te amăgi.

Deschide-n graba astăzi ochii,
Tu viața ta s-o poți vedea,
Spre ce se-ndreaptă astăzi oare,
Cu toată alergarea ta.

Spre ce îți este-ntinsă mâna,
Spre cer? , sau spre acest pământ,
Curată este ea creștine? ,
Dar spune... oare... al tău gând?

În urma Ta ce va rămâne,
Când de aici tu vei pleca,
Ca Domnul urma-nsângerată? ,
Sau care urmă vei lăsa.

Miros plăcut îi va surprinde? ,
Pe cei spre tine ce privesc? ,
Curată este-a ta privire? ,
Sau ochii tăi... spre ce clipesc.

Azi vremea-i scurtă, se aude,
În zare trâmbița cântând,
Ea strigă tare... pregătire,
Răpirea vine în curând.

Te va-mbrăca-n a tale fapte,
În truda-n care-ai obosit,
Creștine ia aminte bine,
Nu pierde timpul dăruit.

E-un timp ce va sfârși îndată,
E-un timp de îndurare-acum,
Țărâna scutură creștine,
E-aproape capătul de drum.

Va fi un ultim zbor... fii gata,
Căci nu știi tu când el va fi,
Poate chiar azi... sau poate mâine,
Poate la noapte va veni.
Amin