Credința va deschide drumul,
Ea poate munții a-i muta,
Ea poate apele desparte,
Ea poate inimi vindeca.

Credința-i ancoră pe mare,
Când valul este ridicat,
E aripa ce-n zbor te-nalță,
Te-nalță-n locul cel înalt.

Credința suflete ridică,
Putere poți găsi în ea,
Credinț-aduce biruință,
Atunci când lupta este grea.

E raza de lumină vie,
Care străbate nopți fierbinți,
E haina cea de sărbătoare,
Ce-i îmbrăcată doar de sfinți.

Credința-i un izvor de viață,
Cu ea nu poți să rătăcești,
Ea este calea către ceruri,
Credința tu să prețuiești.

Este-o comoară în pustie,
Ființa-ți poate adăpa,
În vremea cea sărăcăcioasă,
Doar ea te poate sătura.

Credința e neprihănire,
E calea celui credincios,
Cine în inimă o are,
El este frate cu Hristos.

Prin ea trăiește orice suflet,
Spre veșnicie e condus,
Spre locul unde-i nemurirea,
De mâna sfânt-a lui Isus.

Credința este-nțelepciune,
Cei îngâmfați n-o pot avea,
Smerenia îi e podoaba,
Mereu stă aplecată ea.

Doar prin credință-i mântuirea,
Sunt veșnici cei care-o trăiesc,
Doar ei vor fi moștenitorii,
A locului Dumnezeiesc.
Amin