Să vorbești întotdeauna,
De iubirea lui Hristos,
Vorba ta să fie dreasă,
Dar și viața cu folos.

Să vestești mereu cuvântul,
O poruncă a lăsat,
Evanghelia s-ajungă,
Pe pământul lung și lat.

Să vorbești de jertfa sfântă,
Despre tot ce-a suferit,
Domnul... sus pe lemnul crucii,
Pentru toți când a murit.

Când era lovit de bice,
Când în cuie îl băteau,
Judecat pe nedreptate,
Când la moarte-L împingeau.

Să vorbești cu scumpătate,
Despre tot ce-a suferit,
Să vorbești de veșnicie,
Să vorbești de infinit.

De iubirea fără margini,
Spune-i celui în suspin,
Despre locul fericirii,
Despre locul cel divin.

Lucrător în a Sa vie,
Tu să fii pe-acest pământ,
Ai primit și tu-o chemare,
Să-L vestești pe Cel ce-i Sfânt.

Despre marea bunătate,
Zi de zi tu să vorbești,
Ca la capăt o răsplată,
Și-o cunună să primești.

Să vorbești cum de la moarte,
El pe tine te-a salvat,
Cum păcatele în sânge,
Le-a spălat și te-a iertat.

Gura ta să fie plină,
Doar de slava lui Isus,
Te va însoți întruna,
Numai harul cel de sus.
Amin