Câtă vreme-ți este viața, în păcat... nu vei avea,
Pace-n inimă... păcatul, pacea ție îți va lua.

Îți va lua și fericirea, căci așa este-n păcat,
Nu știe ce-i fericirea, cugetul ce nu-i curat.

Câtă vreme-ți este pasul, pe a lumii reci cărări,
Nu poți ca să ai privirea, către dincolo de zări.

Visu-i fără împlinire, împlinirea e Isus,
Cel ce nu-i pe urma albă, harul stă de el ascuns.

Câtă vreme tu pământul, îl robești... nu vei putea,
Ca să îl cunoști pe Domnul, bogăția e a Sa.

De ve-i strânge o comoară, veșnicie ce-ți va da,
Vei cunoaște cât de mare, este bunătatea Sa.

Câtă vreme stai departe, de lumina cea de sus,
Tu nu ești din Duh, doar apă, nu ești frate cu Isus.

Doar pe urma ce-a lăsat-o, poți să fii din Dumnezeu,
Să ai binecuvântarea, ce o are harul Său.
Amin