Mai poți Isuse oare astăzi,
Ca să mai faci Tu vre-o minune,
Când ești batjocorit de oameni,
Scuipat și prigonit de lume.

Mai poți să dai de sus iertare? ,
Tu mai cobori prin Duhul sfânt? ,
Când stă nelegiuirea-n frunte,
Care conduce-acest pământ.

Mai poți să dăruiești iubire? ,
Când ești adeseori trădat,
Când în nedreaptă judecată,
Din nou ești Doamne condamnat.

Ești pus pe crucea-nsângerată,
În cuie ești din nou bătut,
Lovit cu pietre de mulțime,
Și azi... ca și la început.

Tu mai cobori cu cercetare? ,
Al Tău cuvânt când e luat,
Cu-atâta ușurință Doamne,
Căci nu-i trăit cu-adevărat.

Trăirea-i pe o cale largă,
În desfătare și plăceri,
Dar nu-n porunca ce-ai lăsat-o,
Ci în a lumii reci cărări.

Oprește-a Ta privire-o clipă,
Peste pământul rătăcit,
Mai luminează-i calea vieții,
Să fie Doamne izbăvit.

Mai fă din înălțimi strigarea,
Trezește-l dintr-un somn adânc,
Să simt-a cerului iertare,
Lumina Ta spre locul sfânt.

Mai cheamă-l azi la apa vieții,
De fapte rele-i otrăvit,
În amăgire se scufundă,
De ea-i pământul azi orbit.

La Tine este bunătatea,
Iertare poți ca să-i mai dai,
Arată-i calea nemuririi,
Și lângă el pe ea să stai.
Amin