Iubirea-n noi un dor alină,
Ridică și povara grea,
Fără poveri urcăm calvarul,
Ne-așteaptă Țara-n care ea,
Domnește-o-ntreagă veșnicie,
Căci dragostea e Dumnezeu,
Iubind adânc, fără măsură,
Murea pe cruce Fiul Său.

Lumina-n noi alungă șoapte,
Ce-apar în nopțile fierbinți,
Sub clar de luna ne învață,
Cum noi și-n noapte să fim sfinți,
Nu poate rătăci ființa,
Ce-i luminată ea de sus,
De sus e călăuza sfântă,
Lumina ei... este Isus.

În adevăr zidiți pe stâncă,
Nimic nu poate-a ne clinti,
Căci adevărul e cuvântul,
Puteri ce poate dărui,
Flămânzi nu suntem căci din ceruri,
Cu mană sfântă ne-a hrănit,
Isus Hristos, Biruitorul,
Căci El și moarte-a biruit.

Pecetluiți de har din ceruri,
Luptăm adeseori tăcuți,
În lauda pentru-Mpăratul,
În lupta grea nu suntem muți,
Cântarea ne învioreaza,
Nu obosim... înaintăm,
Privind la cruce... pe Golgota,
Urcând spre ea Lui îi cântăm.

Iubirea-n noi... e veșnicie,
Ea nu se poate termina,
Lumina ei... e bucurie,
Pe urma albă ce-o lăsa,
Smerește inimi înălțate,
Ea poate a desțeleni,
Ogoarele ce-s înpietrite,
Iubirea... poate birui.
Amin