Numai inima curată, poate dărui iubire,
Va purta cununa vieții, pentru ea-i o nemurire,
Numai ea poate sa aibă, pace-n lupta cea mai grea,
Căci o inimă curată, doar putere poate-avea.

E statornică pe cale, chiar de vânturi ar bătea,
E mereu în închinare, nu se poate clătina,
Căci tăria ei e Domnul, e nădejdea ei mereu,
Într-o inimă curată, locuiește Dumnezeu.

Locuită este-n viață, de sfințenie oricând,
Nu e goală niciodată, clocotește ea în cânt,
Este ea încăpătoare, când e dragostea în ea,
Harul cerului coboară, biruință să îi dea.

Numai inima curată, mântuire va primi,
Inima cea răbdătoare, înălțată ea va fi,
Îmbrăcată-n haina albă, cerurile va vedea,
Când pe nor plin de mărire, Domnul se va arăta.

Închinată-n rugăciune, vegheatoare stă mereu,
Cunoscută-ntotdeauna, este ea de Dumnezeu,
Blândă și mereu duioasă, o răsplată va avea,
Căci o inimă curată, veșnic se va bucura.
Amin