Fără de suspin nu-i calea,
Către loc Dumnezeiesc,
Căci suspinul este glasul,
Celor ce nu obosesc.

Chiar de-i lupta grea prin vale,
Strigă doar de veselii,
Căci în pieptul lor e dorul,
De Isus... de veșnicii.

Fără lacrimi nu-i cunună,
Nici răsplată nu va fi,
Lacrimile suferinței,
Sus vă vor împodobi.

Ele lumineaza-n noapte,
Ca și stelele pe cer,
Ca și roua ce se-nalță,
Ca și ochii de străjer.

Fără de dureri pe cale,
Rasplatire nu va fi,
Nici cununa cea în floare,
Nu vă va împodobi.

Prin dureri se modelează,
Chipul Sfântului Hristos,
Doar neprihănit prin vale,
Poți să fii tu glorios.

Fără groaza întâlnită,
Fără ceață-n fața ta,
Nu e drumul prin credință,
Către cer... poți doar urca.

Dacă-ți este greu în viață,
Ești pe urma lui Isus,
Greul îți deschide calea,
Spre-un tărâm fără apus.

Suferința este calea,
Către Raiul minunat,
Dacă nu ai azi o cruce,
Nu ești fiu de Împărat.

Crucea este o podoabă,
Pân-la capăt să o duci,
Și mereu doar prim credință,
Calea-ngustă să o urci.
Amin