Mă îndrepți prin suferință,
Să te caut totdeauna,
Să nu stau de Tin' departe,
Și să fim mereu doar una.

Mă alini prin lacrimi multe,
Prin necaz alinul Tău,
Îmi înalță glasul Doamne,
Să te simt sfânt Dumnezeu.

Și prin valurile mării,
Mă înveți să mă aplec,
Aplecat... de orice luptă,
Pot ușor mereu să trec.

Căci în mijloc de furtună,
Simt iubirea Ta mereu,
Prin bătăile de vânturi,
Sunt purtat pe brațul Tău.

Îmi dai chipul cel de înger,
Când suspin... de jale-ți cănt,
Să rămân doar în picioare,
În bătaia cea de vânt.

Nimenea să mă doboare,
N-ar putea... căci Tu mi-ai dat,
Din Dumnezeiasca zare,
Dragostea-ți de Împărat.

Minunat este și-n valea,
Ce mă face să privesc,
Către Țara de lumină,
Chiar și-atunci când obosesc.

Mă îndrepți să fiu ca Tine,
Când urc dealul suspinând,
Sub o cruce dar pe buze,
Ție dăruind un cânt.
Amin