Domnul nu binecuvântă
haina gri, ce s-a pătat,
binecuvântarea este,
unde nu este păcat,
El o lasă cu-ndurare,
peste cel ce s-a păzit,
de plăcerile de-o clipă,
ce pe mulți ia nimicit.
El nu lasă nici fiorul,
Duhului cel viu și sfânt,
unde nu e ascultare,
de poruncă și cuvânt,
El coboară în sfințire,
unde e-un miros plăcut,
cercetează Duhul gândul
cel curat... îi este scut.
El aduce-a Sa lumină,
unde este lăudat,
unde-i slava omenească,
nu coboară niciodat,
El și-n noapte-i călăuză,
pentru cel neobosit,
neschimbat e cu ființa,
ce cuvântul a păzit.
să ne curățim cu toții,
inimile dar și-n gând,
să avem doar strălucirea,
ce o place Cel ce-i sfânt,
să păstrăm haina curată,
până se v-a arăta,
s-avem parte de-ndurare,
și de-Mpărăția Sa.
Amin