De-am pluti pe valul mării
Doar de Duhul Sfânt mânați,
Cu nădejdea învierii,
Și când vine clipa serii
N-am mai fi de vânt purtați.

N-am fi clătinați de vânt
În direcții diferite,
Către toate câte sunt
Amăgiri pe-acest pământ:
Gânduri nesfințite.

De-am avea statornicie
În lumina ce-am primit,
Am fi plini de bucurie
Cugetând la veșnicie
Cu al nost’ Isus Iubit.

Am rămâne neclintiți
În încredințarea dată.
Și trăind ca pocăiți
Cu toți frații-n Duh uniți,
Nu ne-am teme niciodată.

De-am avea în noi credință
Cât e bobul de muștar,
Toate ne-ar fi cu putință
Și ne-am da deplin silință
Să nu trăim în zadar.

Viața noastră cu folos
Ar fi binecuvântare
Pentru ceilalți de jos:
Să se-ncreadă în Hristos,
Să trăiască-n ascultare.

De-am avea în noi tăria
Ca să-L proslăvim ca Domn,
El ne-ar da pururi bucuria
De-a sluji Împărăția
Într-un mod smerit, dar demn.

Cum se cade unor fii
Ce-L cinstesc pe Tatăl lor,
Pe Dumnezeul celor vii,
Creator din veșnicii
Și Atotstăpânitor.

De-am avea în noi dorința
De-a trăi în ascultare,
Ne-am smeri toată ființa
Ca să se vadă pocăința
În vorbire și purtare.

Am fi o lumină-n sfeșnic
De folos și celorlalți;
Pentru slava Celui Veșnic,
Am fi pomul Său cel rodnic
Care bucură pe frați.

Dacă am trăi-n iubire
Tot la fel ca și Isus,
Am fi imbold spre mântuire
Și-am fi gata de slujire
Pentru Împărăția cea de sus.

Doamne, ajută-ne să fim
Plini de dragostea de sus!
Pentru Tine să trăim,
Și pe semeni să-i iubim:
Tu să fii în noi Isus!
Amin.
(Vineri, 11 aprilie 2025)