…E o liniște adâncă în Ghetsimani…
Dorm dulce mii de păsărele în cuibul lor
Sub foșnet de măslini îmbătrâniți de ani
De vise legănate… în murmur de izvor.

Se aud doar greierașii ce nu au somn
Vibrând văzduhul rece care mai de care
Dar, iată… suspină cineva… e plâns de om
Vărsându-și taina inimii… ce tare-l doare…

Ce oare s-a întâmplat în miez de noapte…
Când totul doarme-n tihnă și în armonie
Cine-i acel ce plânge ca-într-un chin de moarte
Îngenuncheat… zbătându-se în agonie…

…Ce noapte tristă… s-a îngrozit natura…
Plânge Creatorul… Tată… eu fac voia Ta…
Îmi voi dărui viața… eu voi sta în spărtură
Eu voi purta această cruce… crucea grea…

Doborâți de somn… cei trei încă dormeau
Sculați-vă… e timpul ca să pornim la drum
Privindu-i fața plânsă… ei toți tăceau…
Nădăjduind să-i fie un bun ajutor acum.

Mereu rugați-vă… și vegheați întruna…
Ca să biruiți ispita… și planul cerui rău
Și în veșnicii toți vă veți primi cununa
Ce va pregătit-o în ceruri Dumnezeu.

…În grădina Ghetsimani… pâlpâie lumini
Strigăte se aud… căci e o gloată mare
Și Iuda-i printre ei… în grădina cu măslini
Pentru bani să vândă pe Isus cu o sărutare…

*******