E liniște în noaptea grea
S-a oprit să mai bată furtuna, deodată
Cu ochii scăldați în lacrimi
Văd în depărtare o rază de lumină

Să fie ce cred eu, oare?
Să fie Domnul meu cel Mare?
Să fi venit să oprească furtuna?
S-au s-a oprit pentru câteva clipe și va începe sa bată, iară?

Nu, nu este al meu Salvator
A venit la mine în noaptea grea
Să poruncescă furtunii să stea
Să-mi dea aripi să pot zbura

Să cerceteze inima mea
Să mă elibereze de povara grea
Ce mult apasă pe inima mea
Să aducă eliberare și vindecare

Să stau de vorbă cu Domnul meu
Căci mult mi-a fost dor de El
În noaptea grea nu am simțit prezența Sa
Căci m-a îndepărtat furtuna cea grea

De azi înainte, voi sta mereu în prezența Ta
Căci am văzut ce greu este lupta fără putere și prezența Ta
Ce mult Te-am așteptat să revii, îți mulțumesc că nu m-ai părăsit în noaptea grea. Te iubesc, Domnul meu, te iubesc.