Cel mai bun lucru pentru buze-i adevărul,
să-l porți curat, să-ți fie dar și scut;
vei ști atunci ce-i prietenia, harul,
când lângă tine rămâne cel ce-i mut.

Cel mai frumos pentru ochi e lumina,
să caute bine-n oameni, pas cu pas,
și chiar de-i nor, să vadă rădăcina
din care crește-un vis neînfrânt și cald.

Cel mai firesc pentru inimă-i iubirea,
să bată lin, dar puternic, în taină,
să vindece și dor, și rătăcirea,
și să păstreze speranța întreagă.

Cel mai de preț pentru mâini e bunătatea,
să-mpartă tot ce-i mic, dar sincer dat,
căci cine dă descoperă bogăția,
iar cine strânge rămâne împovărat.

Iar pentru suflet, credința e comoara:
un drum aprins chiar și când e târziu,
ea nu se frânge, nu pleacă, nu moare –
te ține drept, și curat, și viu.

Cel mai curat pentru gând e pacea,
să nu se piardă-n vânturi de-ndoieli,
căci unde-i liniște, crește speranța,
iar rodul ei hrănește anii grei.

Cel mai frumos pentru pași e drumul,
să fie drept, chiar dacă-i anevoie,
căci cel ce umblă statornic știe
că libertatea se câștigă-n voie.

Cel mai adânc pentru viață-i iertarea,
să stingă focul urii ce arde,
căci numai cel ce iartă cu-adevărat
găsește-n suflet un loc de praznic.

Și toate laolaltă-s o comoară,
adevăr, lumină, iubire, bunătate –
credință, pace, drum și iertare rară;
din ele omul se naște cu adevărat.

Și peste toate, dorul către slavă,
să urce lin, cu pasul luminat,
căci omul care-și poartă crucea dreaptă
ajunge-n cer, cu suflet împăcat.

Amin