Încercare și binecuvântare

Din oamenii greu încercați
Se nasc lumini neîntinate,
Căci focul ce-i arde pe toți
Curăță inimi încercate.

Prin lacrimi se spală păcatul,
Prin dor se aprinde nădejdea,
Și-n taina durerii, în fapt,
Se-ascunde a cerului legea.

Când omul se simte pierdut,
Și umbra îl strânge de gât,
Atunci Dumnezeu dă puteri,
Și-i face din pas un început.

Din lacrima celui smerit
Se naște o floare curată,
Iar sufletul ce-a biruit
Primește cunună bogată.

Prin vânturi și ploi rătăcind,
Omul se-nvață răbdarea,
Și-n lupta cu focul arzând
Își află în sine chemarea.

Căci munții nu cresc fără timp,
Nici râurile fără izvor,
Așa și din sufletul frânt
Se naște o cântare de dor.

Încercarea nu-i doar povară,
Ci harul ce vine ascuns,
E mâna ce-n taină ne poartă
Spre drumul cel drept, spre răspuns.

Iar cel ce a plâns în tăcere
Va străluci mai târziu ca un far,
Căci Domnul din grea suferință
Zidește al vieții altar.

Amin