Lumina

La început, când n'a fost soare
Cel Sfânt și drept, cu'al Său Cuvânt
A poruncit să lumineze( Gen 1:3)
Lumina Lui pe' ntreg pământ.

Toate erau în armonie
Și ascultau de Domnul Sfânt,
Doar omul, amăgit de șarpe( Gen 3:13)
N' a ascultat al Său Cuvânt.

Păcatul, prin neascultare
În lumea' ntreagă, nevăzut,
Prin întunericul din suflet
A stăpânit omul căzut.

În întunericul din lume,
În umbra morții toți zăceau, (Mat 4:15)
Fără speranță de salvare,
Ca morți prin lume, toți umblau.

Totuși, peste întreg pământul
Nu va împărăți mereu ( Is 9:1)
Necaz și întuneric veșnic,
Lumină este Dumnezeu. (1 Ioan 1:5)

Din întuneric El strămută,
Pe omul ce e izbăvit,
Și' l pune în Împărăția(Col 1:13)
A Fiului Său Preaiubit.

Deodată, la' mplinirea vremii,
Lumina Tatălui Cel Sfânt,
A luminat întreaga lume(Ioan 1:9)
Și orice suflet pe pământ

Și jos la om, în întuneric
A coborât din slava Sa,
Lumina cea adevărată (Ioan 1:9)
Lumina'n suflet să o dea.

Smerit, Lumina veșniciei
S'a întrupat într' un Copil, (Is 9:6)
Fără de slavă sau mărire,
Ci Prunc sărac, în strai umil.

Ai Săi nu au primit Lumina (Ioan 1:11)
Căci întunericu 'au iubit, ( Ioan 3:19)
Și fapta să nu se vădească
Ei la Lumină n'au venit.

Căci fapta lor, oricât de bună(Is 64:6)
Mânjită 'i, ca o haină rea
Căci necurat e veșnic omul
Ce nu stă în Lumina Sa.

Chiar cel mai bun locaș din oameni,
E'o iesle pentru Domnul Sfânt( Lc 2:7)
Căci nu e loc să ÎL cuprindă
Pe Cel Preasfânt pe'acest pământ.

Doar inima care dorește
Lumina vieții, pe Isus
Va lumina și ea în lume
Prin harul Lui și'aici și sus.

Prin harul Lui, cât avem viață
Și'o nouă zi pe acest pământ
Să fim lumini în întuneric!
Și să trăim ca Domnul Sfânt! ( 1 Ioan 2:6)

Amin!