Știri ne vin de lupte grele cu cohorta lui Satan,
Ce lovește în biserici cu mârșavu-i buzdugan.
Auzim chiar despre unii, care predicau frumos,
Cum că s-au vândut la târgul lepădării de Hristos.

Aveau haina preoțească, dar erau informatori,
Purtau blană merinoasă, dar erau lupi răpitori.
Au trăit o viață dublă, între alb și noroios,
Între mlaștina minciunii și cărarea lui Hristos.

Vai, ce vremi de-nșelăciune, să se vândă frați pe frați,
Și apoi, tot ei să joace, ca la teatru, că-s curați!
Oare nu mai știm cuvântul care spune ne-ndoios:
Cine-i prieten cu păcatul, e vrăjmaș al lui Hristos?

Unde ești tu, Cornea-bacii, Vicaș, Clepea, Igrișan?
Unde ești Șuveț bătrâne, și tu blândule Țirban?
Voi, prooroci ai pocăinței, ridicați-ne de jos,
Și-nvățați-ne ce-nseamnă să fim frați ai lui Hristos!

Scrie-n Cartea Profeției că în vremea de apoi,
Mulți cădea-vor din credință, dar vor fi și mulți eroi...
Dacă pentru vremea noastră, Doamne, scris-ai cu folos,
O, ajută-ne cu cinste să fim fala lui Hristos!