Nu, toamnă! …
Alexandrina Tulics, album Destine


-Nu mă întâmpina toamnă! …
Nu am ascuns atâtea doruri în culorile vieții...
Nu mi-am adunat
raze din soarele atât de îndrăgostit de mine…
Nu i-am arătat bronzul
ascuns în cămările inimii;
nu i-am promis că-l voi ține de vorbă
în serile bătute insistent
de chiciură,
ca ciocurile unor păsări disperate
că, le-a prins iarna,
cântând rătăciților de vară…
Nu mă privi, toamnă!
Sufletul își cere verdeață,
și când n-o are,
îmbracă verdele,
ca armă protectoare
împotriva curioaselor…
-Te voi chema toamnă,
când,
îmi vor rugini lacrimile,
cerând insistent să te primesc,
de teamă că vor adormi
în minciuna vântului…
că vara, nu a plecat.