A înmugurit zăpada pe la geamuri
Și s-a topit în găuri, lângă ramă
"Ești palidă, mai ieri zâmbeai adesea"
Dar nu și-n clipa asta bag de seamă

A înmugurit zăpada pe la geamuri
Tu ți-ai lăsat pe umeri, părul salbe
S-au grămădit nori deși pe ceru-ți, mamă!
Și văile plutesc parcă pe ape

Și îngândurată îți ridici privirea
Ochi blânzi;"Când trece oare lunga iarnă?"
Și geamătul tristeții ți-l ascunzi
"Ce vrei să spui? Îți e mai bine, mamă?"

A înmugurit zăpada pe la ușă
Tu "strângi"în palme cerul ca o carte
Și închinăciunea ta e ca o jertfă
Adusă pe altar, în munți, departe

"O, nu mai pot privi cum te topești!
Mă răstignesc a tale, lacrimi multe
Deși tu birui, pare nefiresc
Să număr zecile de bătălii pierdute!"

"Mă rog să te tămăduiești iubită mamă
Să-mi scrii că iar zâmbești, precum acasă
Cănd mă puneai la masa ta, cu drag
Și mă îmbiai, cu pâinea ta gustoasă!"

"Te îmbrătișez cu inima și plâng
Tu luptă mamă, biruie întruna
Căci toți Biruitorii, toți ajung
În Raiul Sfânt să-și ia în dar, Cununa!

Biruințele lui David