Atât de repede ne ducem
Suntem un abur, o ivire
A unui răsărit de soare
Suntem atâta de vremelnici...

Atât de repede petrecem
Pașii grăbiți ai vieții noastre
Prunci, copilași, tineri apoi
Se duc trecând, zilele albastre

Atât de repede ajungem
Spre bătrâneți tânguitoare
Și bucuriile ce-au fost
Par amintiri murmuitoare

Atât de repede fugim;
Când rar ning fagii, frunzele deșarte
Vremelnici deci, ne ostenim
S-avem belșugul vieții mai aproape

Atât de repede ne ducem
Parc-am trăit sau doar e-o închipuire;
Privind spre cer, înlăcrimați visăm
La Viața Veșnică, în Nemurire!


Biruințele lui David