Atinge-mi, Doamne, ochii și pleoapele cu tină
Să-ajungă și la mine a Cerului lumină;
Să-mi spui duios: — “Nu plânge! Și nu te-ngrijora!
Eu te ascund în Mine, și nu te voi lăsa!”

Atinge-mi, Doamne, ochii, în marea-Ți bunătate,
Să văd în orice vreme că ești Stăpân pe toate;
Să văd cum strălucirea din stările de har,
Topește-n mine teama și orice gând amar.

Să văd, când vin vrăjmașii puhoi de nimicire,
Că brațul Tău puternic mi-aduce izbăvire;
Să văd, când mi-e Dotanul de oști înconjurat,
Că oastea Ta-i mai mare, și Tu ești Împărat!

Atinge-mi, Doamne, ochii să văd a Ta lucrare,
Să înțeleg mai bine cât ești de sfânt și mare;
Să văd cum întinzi Mâna și-alungi orice necaz,
Și îmi croiești o cale prin valuri și talaz!

Vreau ochii mei, Isuse, pe Tine să Te vadă!
Vreau inima întreagă în Tine să se-ncreadă!
Și-așa, privind la Tine, la Chipul Tău curat,
Să fiu și eu din moarte, în slava Ta schimbat!