Ișa (Gen 1:27; 2:18)

Când a făcut tot universul
Domnul a zis, și'a fost creat
Doar omul e făcut din tină
Cu mâna Lui l'a modelat.

Cu 'al Său sărut i'a dat viață
Apoi l'a binecuvântat
Să crească, să umple pământul
Să fie cu El ne' ncetat.

"Nu este bine, a zis Domnul
Să fie omul singurel
Am să îi fac, cu el să fie
Un ajutor, luat din el".

O coastă a lucrat în taină
Și o femeie i'a adus
"E os din os, carne din carne,
O! In sfârșit!", omul a spus.

Femeia, partea femeiască
E după chipul Celui Sfânt
Ea poate ' aduce primăvara
Prin felul ei, pe' acest pământ.

Bărbatul a numit 'o ișa
Și viață, chiar dac'a greșit
Copii' ntr'una ii spun: "Mamă! ! ! '
Depind de ea, la infinit.

Să fim viață, să fim ișa
Și mame vesele' ntre fii
Și ajutor ce nu lipsește,
Ca și Hristos, oriunde' am fi!

Amin!