Așteptări

Ce arde-n piept o nouă primăvară
În noaptea toamnei mele de prisos-
E parcă vântul care prima oară
Îmi răvășește gândul între tâmple scos.

Și ce alene urcă-n frunte ceara
Când frunzele se-anină de butuci...
Iubitul meu, iată pe dealuri seara,
Pe care dintre ele luna-ti urci?

Pe geamul unei seri se-arată noaptea,
Ca o mireasă-n negru și ți-am spus
Că totul e-o minune, chiar și moartea,
Când sunt cu Tine teama mi s-a dus.

Nu mi-a căzut din plete vreo mireasmă,
Sunt toate prinse-ntre castani și nuci,
Alături de-ngânata mea priceasnă;
Dar Tu, Iubitul meu, ce îmi aduci?

Nu vreau vreo stea-atarnata-n pieptu-mi,
Nici raze colorate-n rânduri de apus,
Vreau doar la pietu-Ți loc sa reazim capu-mi,
Și câte doruri încă nu Ți-am spus...

Să-Ți zic că luntrea vieții mele-i acră,
Și frunzele-mi se-aștern sec pe pământ,
Să-Ți spun că viața mea nu e prea sacră,
Dar am o sete-aprinsă, de ce-i sfânt...

Iar dragostea-Ți din necuprins să-mi smulgă
Tacutu-mi suflet ce-i în noapte stins,
Și ochiul Tău o geană să îmi mulgă,
Cazută lacrimă pe trupul meu întins.