Mai bine un cuget curat
Decât o inimă robită de josnicie
Disprețul este podoaba celor mândri
Dar Bunătatea este izvorul de apă dulce
Al omului care se teme de Domnul;

Mai bine o inimă smerită și sinceră
Decât un ochi rău, amăgitor;
Mai bine întristarea să te cuprindă
Căci în ea se mai găsește, iertare și milă;

Judecata este a Domnului
Dar faptele tale cântăresc greu
Pentru tine, ;
Înțelepciunea o dă Dumnezeu
Pe deplin celui ce o cere cu toată inima;

Un negustor de mărgăritare alese
Întreabă:
"Mai este timp?
Și Tunetul cerului, Glasul Celui
Bătrân de zile, strigă:
"Doar cât o palmă!"

Iată că se văd zorile, se ivesc;
Fâlfâitul aripilor de foc se aude
Bocetele încetează; Lumina
Ca o mantie acoperă zarea;

Strigătele de veselie, nectarul florilor
Frumusețea făgăduințelor
Împlinirea poruncilor
Dătătoare de viață;
Toate-și iau zborul
Spre Cetatea Tăriilor
A Binecuvântărilor
A Slăvilor Nepieritoare
A Răsplătirilor Veșnice!

Un strigăt, o trâmbiță tainică
Cutremură cerul și marea: IERUSALIMUL Cel Nou
E deschis
Pentru cei ce-au iubit
ASCULTAREA!

E plin văzduhul de îngeri
Cu săbii de foc ca de soare
Și-n fruntea lor, e ÎMPĂRATUL
Slavei cea nepieritoare:
ISUS HRISTOS își ridică
Biserica Biruitoare!
Amin

Biruințele lui David