La Sânicolaul Mare s-a făcut o săptămână de evanghelizare. La acele seri de evanghelizare, a participat și o femeie din lume îmbrăcată la modă și plină de podoabe (lănțișoare la gât și inele pe degete). După evanghelizare frații au anunțat o săptămână de stăruință pentru primirea botezului cu Duhul Sfânt.

     Surpriza fraților a fost că femeia respectivă a venit și la stăruință și tot așa îmbrăcată. Un frate s-a apropiat de ea și i-a zis:

— Poate n-ați înțeles, săptămâna de evanghelizare s-a încheiat, noi acuma facem rugăciuni pentru cei care vor să primească botezul cu Duhul Sfânt.

— Am înțeles, dar și eu vreau să primesc botezul cu Duhul Sfânt.

     Fratele nu a mai spus nimic, dar nu au invitat-o în față între cei ce stăruiau să primească Duhul Sfânt. În timpul rugăciunilor surpriza fraților a fost și mai mare. Duhul Sfânt s-a coborât peste această femeie și a început să vorbească în alte limbi. Frații și-au zis:

— Ce ne facem acuma? Ce vor spune fetele care sunt îmbrăcate cuviincios și dintre care unele au primit Duhul Sfânt, iar altele nu? Să încercăm să vorbim cu ea, să o sfătuim să-și schimbe ținuta și să renunțe la podoabe. Dar un frate a spus:

— Lăsați-o deocamdată în pace. Dacă Dumnezeu a început această lucrare cu ea, El poate să o ducă și la un bun sfârșit. Frații au așteptat atenți să vadă ce se va întâmpla în seara următoare. Dar seara următoare, femeia a venit îmbrăcată în fustă, cu batic pe cap și fără podoabe. Un frate a întrebat-o:

— Ce s-a întâmplat de ți-ai schimbat ținuta, a vorbit cineva cu tine?

— N-a vorbit nimeni cu mine, dar am avut un vis în care simțeam că niște șerpi se învârteau în jurul gâtului meu și în jurul degetelor mele. Când m-am sculat, m-am dus la oglindă. Când mi-am văzut lănțișoarele la gât, parcă simțeam din nou șerpii în jurul gâtului.

     Am înțeles că Dumnezeu vrea să dau jos lănțișoarele și inelele. După ce le-am dat jos, mi-am adus aminte că toate fetele și femeile din biserică erau în fuste și cu baticuri pe cap. Mi-am dat seama că așa ar trebui să mă îmbrac și eu. Mi-am făcut rost de fustă și batic, pentru că nu aveam și când m-am uitat din nou în oglindă așa o pace și bucurie am simțit în sufletul meu, încât am decis că așa voi umbla de acum încolo. Slăvit să fie Domnul!