Iubirea sufletului nu are moarte
Dar iubirea trupului trece oricum;
Mai bine să pleci capul, și să lași norii
Să treacă
Decât să-l ridici și să te uzi;

Brațul Domnului este peste cei ce se tem de EL
Și binecuvântările Lui sunt ca un coș
De pâine caldă, mirositoare;
Bunâtatea Lui nu are margini
Și mulți sunt cei ce se bucură de ea;

Sufletul meu, preamărește pe Domnul
EL mă mângâie cu binecuvântările Sale
EL de departe cunoaște, necazul meu
Și-mi apără pricina în fața potrivnicului meu, cu dragoste;

De multe ori, am rătăcit, pe drumuri
Întunecate
Însă Domnul m-a făcut să pricep
Tainele cerului, cele minunate;

EL ne cunoaște dinainte, încercările
Măcar că Lui nu-i folosesc la nimic;
Totuși în îndurarea Lui, ne ajută
Și ne trimite Mângâietorul
Cu bunătățle LUI dătătoare de viață!

Mă bucur că sunt al LUI
Și că EL e Dumnezeul meu pe vecie!
Căci eram pierdut, părăsit
Ca o pasăre alungată din cuibul ei cald,
Eram un rob amăgit, în Tara Întristării mele;

Dar EL s-a uitat înspre mine
Și-a întins Brațul, a despicat norii
A cutremurat cerul
A zburat că un Vultur Viteaz
Pe aripile vântului
M-a adus din nou în
Țara cea Bună a binecuvântărilor
Sale;

De aceea azi îl laud pe EL!
Și povățuiesc pe oricine:
"Iubiți-l pe DOMNUL!"
Va sta EL nepăsător?
Vă lăsa EL pasărea prețioasă în
Lațul vânatorului, făra suflet?
Vă zic: "NU!"
Hotărăt că Domnul va lupta
Pentru orice suflet, orice inimă frântă
Orice duh zdrobit - Va găsi alinare!

De aceea îl laud
Căci mi-a făcut numai bine!
Binecuvântat să fie Izbăvitorul cel Tare
Stânca mea, Puterea mea
Tăria mea,
În veci de veci
Slavă LUI!
AMIN


Biruințele lui David