Pentru cine ningi, iarnă tămâioasă?
Întrebat-am norul, pătura-i de smirnă
"Pentru tine suflet de Copil; aleasă
Să îti fie poala albă de lumină

Pentru cine picuri, flori albe de gheață
Peste tâmpla-i caldă, părul clătinând?
" A Lui bucurie, nimeni n-o înțelege
Decât cerul singur, cu iubit veșmânt!"

Pentru cine strângi, troienite stoluri
Și înfășori ființa-mi în albastru mat?
Fiindcă Ești în toate, dar parcă Ești singur
Suflet de Copil, Vesel, Adorat

Pentru cine aduci Vestea de iertare?
Și spre Ieslea-ți caldă, suflete pierdute,
Străzile de piatră le îmbraci cu oameni
Înrobiți de lume cu funii cărunte

Pentru lume ningi, iarnă tămâioasă;
Astăzi o Lumină, străluci din cer
Cruce fără moarte, Jertfă de iubire
Ce zdrobești păcatul, lațu-i greu de fier!


Biruințele lui David