Suntem o mână de țărână
În corturi care se desfac.
Se strică roata la fântână,
Suveica se oprește-n mână,
Și cade flarea de liliac.

Suntem pribegi cu dor de ţară,
Drumeți cu vis de Canaan,
Și la Betel avem o scară
Pe care îngerii coboară
La noi cu pasul diafan.

Suntem ca boabele uscate
Și desfăcute dintr-un spic;
Ne macină moara pe toate,
Și de sub roata ei ce scoate?
O mână plină cu nimic...

Suntem de astăzi dimineaţă
Și înspre seară vom pleca...
O zi, atât avem în față
Și zboară clipele din viață
Ușor, ca fulgii albi de nea.

Suntem ca vasul de ocară
Făcut din lut sfărâmicios...
Urât şi mic pe dinafară,
Însă în noi e o comoară,
Comoara slavei lui Hristos.