Toamna mea tărzie...
Ce-mi aduci tu mie?

Cu ce-mi umpli ceasul
Și îmi scrii popasul?

Cu coșuri de roade
Pline și bogate?

De fructe cerești
Sau doar pământești?

De legume coapte
Sau de flori curate?

De foi de plăcintă
Cu gust ce te-alintă? ...

Sau făgăduințe
Multe, de căințe?

Biruinți înalte
Albe, neîntinate?

Adevăr sfințit
Și mărturisit

Cu credință plină
Și scos la lumină...

Toamna mea tărzie...
Care va să vie

Vino împodobită
Și neobosită

Cu rod minunat
Mult, nemăsurat

Cu flori de credință
Și de pocăință...


Biruințele lui David