Cântarea cântărilor mele(Cap 4)

Ce frumoasă ești Iubito! (4:1)
Sub măhrama ta,
Ochii tăi de porumbiță
Eu îi pot vedea.

Văd întreaga ta ființă
Părul, fața ta (4:1)
Gura, dinții și obrazul (4:3)
Sub mahrama ta.

Ești fără asemănare
Când privesc în jur
Ce frumoasă ești Iubito! (4:7)
Ești fără cusur!

Până la răcoarea zilei (4:6)
Voi veni la tine
Munte de tămâi și miruri
Vreau să fii cu Mine!

Vino din Liban, Mireaso (4:8)
Privește din munți!
Lei și pardoși te-nconjoară
Știu cât sunt de mulți.

Inima tu Mi-ai răpit-o (4:9)
Cu privirea ta
Cu unul din lănțișoare
Pus de mâna Mea.

Ce lipici în dezmierdări ai (4:10)
Și cât le doresc
Mai plăcute-s decât vinul,
Mult le prețuiesc!

Miere, lapte ai sub limbă (4:11)
Tu, Mireasa Mea
Și mirosul hainei tale
Peste tot l-aș vrea!

Tu ești o grădină- nchisă (4:12)
Ești numai a Mea
Un izvor și o fântână
Cu pecetea Mea.

O grădină numai rodii (4:13)
Sunt urmașii tăi
Cele mai alese roade
Se găsesc în ei.

Vânt de miazăzi și crivăț (4:16)
Suflă peste ea!
Ca întreaga Mea grădină
Mirosul să-și dea.

"Să intre acum Iubitul (4:16)
În grădina Lui
Să mănânce orice roadă
Și să dea oricui!"