Cântarea cântărilor mele(Cap2)

Mă vezi un crin pus între spini (2:2)
Dar Tu ești Crinul între crini (2:1)
Venit în văi să răspândești
Mireasma sferelor cerești.

Și-ntre copacii din pădure (2:3)
Ce nu rodesc din a lor fire
Un măr cu roade dulci mereu
Așa ești Preaiubitul meu!

Cu mare drag la umbra Ta (2:3)
Voi sta cât vecii vor ținea
Dragostea Ta e ca un steag (2:4)
Pus peste mine cu mult drag.

Turte de struguri să îmi dați (2:5)
Cu mere să mă-nviorați!
În casa de ospăț vom sta
Bolnavă-s de iubirea Sa! (2:5)

Sub cap mâna de nu-i doriți (2:6)
Vă jur! Dragostea n-o stârniți! (2:7)
Cu dreapta vă va 'mbrățișa (2:6)
Și-atunci dragostea vine ea. (2:7)

Chiar munți și dealuri când apar (2:8)
El trece peste toate iar
Și vine după-al nostru zid (2:9)
Să Îl aud, să Îi deschid.

Când la fereastra casei mele
Au apărut niște zăbrele (2:9)
În grabă s-a apropiat
Și prin zăbrele s-a uitat.

Prin Duhul Lui zice mereu: (2:10)
"Scoală iubito! Nu e greu!
Iarna s-a dus, ploaia a 'ncetat (2:10)
Privește! Totu-i minunat!

Pline-s de flori câmpiile (2:12)
Și înflorite-s viile
Se părguiesc roade-n smochin (2:13)
Totul în jur de rod e plin.

Își răspândesc a lor miros (2:13)
Să fie altor de folos.
Scoală frumoaso! Ai adormit?
Vremea cântării a venit! (2:12)

Fă-mă s-aud dulcele-ți glas
Ești ocrotită-n orice pas
Și ești ascunsă-n Stâncă! (2:14)
Hai scoală! Vino! Cântă!"

"Veniți să prindem vulpile (2:15)
Să nu mai strice viile!"
Un gând, o vorbă fără rost,
Ca vulpea, strică tot ce-a fost.

"O căprioară-n salt mereu (2:17)
E Preaiubitul! E al meu (2:16)
A Lui sunt eu de-acum deplin
El paște turma între crini."

Pân' la răcoarea zilelor (2:17)
Și la lungirea umbrelor
Sari peste munții dintre noi!
Întoarce-Te! Vino 'napoi! (2:17)