Scrisoare către Corinteni
( 2 Corinteni)

În mijlocu' încercărilor (1:3,4)
Părintele 'ndurărilor
Belșug de mângâieri ne'a dat,
La alții în durere
Să ducem mângâiere
Cum El ne'a mângâiat.

Cu Duhul ca arvună ( 1:21,22)
Să trecem prin furtună
Ne'a uns prin har divin,
Orice făgăduință
Primită prin credință
Să fie: "Da! Amin!"

Cu dragoste v'am scris plângând
Să vin la voi puteam oricând, (1:23)
Dar am tot amânat, (2:1)
Să nu'ntristez, am hotărât
Ci să vă cruț, cât am putut
Dar am fost judecat.

Vă rog, pe cel ce a greșit ( 2:5-11)
Cel judecat și pedepsit
Primit fie 'napoi,
Iertat de toți și mângâiat
Satan să n'aibă niciodat'
Nici un câștig la noi.

Noi nu cădem de oboseală (4:16)
Chiar dacă omul de afară
Se trece zi de zi,
Căci omul nostru din' lăuntru
Prezentul cât ar fi de sumbru
Se înnoiește zi de zi.

Pe'acest pământ aici venim
În cortul trecător trăim ( 5:4,8)
Și gemem apăsați,
Dorim ca să pășim curând
"Acasă" lângă Domnul Sfânt
De tină dezbrăcați.

Ca unor copii vă vorbesc în nevoi ( 6:11-13)
Am dat drumul gurii față de voi
E multă lărgime în noi!
Voi nu sunteți la strâmtoare în noi
Dar inima voastră s'a strâns pentru noi
Lărgiți 'vă și voi!

Cum credeți că pot împreună a sta ( 6:14-18)
Întunericul cu lumina?
Ce legături pot fi, ce potrivire
Între fărădelegi și neprihănire?
Ce înțelegere, cum de căutați folos
Între Belial și Hristos?
Pot sta împreună într'un gând
Idolii și Templul sfânt?

"Despărțiți 'vă și vă voi primi
Între voi, zice Domnul, voi locui!
Ieșiți din mijlocul lor îndată
Și Eu vă voi fi Dumnezeu și Tată!"

Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinți( 7:1)
Să ne ducem sfințirea, ca niște sfinți
Până la capăt mereu!
Orice întinăciune a cărnii să curățim
În duh curat să trăim
În frică de Dumnezeu.

Măcar că v'am scris cu inima grea(7:8,11)
Și v'a întristat epistola mea
Sunt bucuros mereu,
Întristarea aceasta v'a adus pocăință
Mânie, dezvinovățire, frică, credință
După voia Lui Dumnezeu.

În urmă cu un an cei dintâi erați (8:10)
Ajutoare și daruri strângeați printre frați
De ce v'ați oprit?
Cum alții 'au văzut un har minunat (8:2-4)
În sărăcie lucie, pe ei înșiși s'au dat
Și' apoi ne'au slujit?

Ajutorul acesta e dovada că voi (9:1)
Mângâiați cum puteți pe sfinți în nevoi
E un har nespus,
Rugăciuni pentru voi se înalță apoi( 913,14)
Dăruirea acoperă multe nevoi
Mulțumind lui Isus.

Acum, să mă laud cu tot ce'am lucrat
Cu tot ce'am primit, ce Domnul mi'a dat? ... .
Vă spun suferințele mele(12:1)
Vă sunt de folos, vă pot întări
Hristos și cu voi alături va fi
De treceți prin ele.

Cum să vă spun suferințele mele (11:23-27)
E multă durere, sunt multe și grele
Gândesc: ce folos?
Primiți mai ușor pe cei buni de gură (11:19)
Primiți un alt duh, o altă Scriptură (11:4)
Și un alt Hristos!

Nicicând nu v'am fost vouă povară (12:14-16)
Gândeam să vă fie crucea ușoară
O, când veți vedea?
Voi da bucuros din toate'ale mele
Mă cheltui pe mine' mpreună cu ele
Deci, fie și' așa!

Deși par nebun, într 'una vă scriu (11:16; 12:11)
Să nu v'amăgiți, Cuvântul e viu
Curând am să vin la voi,
N'aș vrea ca să judec fără cruțare ( 13:2)
Cât încă e har, mai este' ndreptare
Hristos lucrează în noi!

Vestind mereu crucea, nu e nebunie
Nebună e inima' n noi
Primind alt Isus ce vrea o robie (11:20)
Ce cere, lovește, nu dă bucurie
Se'nalță pe sine apoi.

Vestind suferința, așa nebunie
Să pună și Domnul în noi!
A Lui suferință
Va naște credință
La slavă ne duce apoi.

Mai sunt defăimări, prigoniri pân' la slavă
Mai sunt slăbiciuni în făptura cea slabă
Dar harul ne este de'ajuns! (12:3)
Făptura cea nouă, în slavă va trece
Fecioară curată, în Cer vei petrece (11:2)
Cu Mirele tău, cu Isus!

Amin!