Duminica
Autor: Valentin Popovici
Album: Între zâmbet şi suspin
Categorie: Laudă și închinare
Dumnezeule preasfinte şi Stăpânul tuturora,
De la care se revarsă-n miez de noapte aurora,
Bucuria și nădejdea-ntregului nostru pământ:
Veșnică să-Ți fie slava, Cel ce ești de trei ori Sfânt!
Galaxiile proclamă: Numele slăvit să-Ți fie!
Stelele de dimineaţă izbucnesc de bucurie;
Și quasarii de lumină și luceferii de jar
Stau cu torţele aprinse în alaiul milenar.
Mai presus de orice glorii din a cerului tărie,
Să se-nalțe al Tău Nume preamărit în veşnicie!
Iar aici în glia noastră, într-al pulberii liman,
Slava Ta să se mărească între oameni an de an!
Azi în ziua cea mai mare, ziua cea de adunare,
Ziua bucuriei sfinte, de cântări și sărbătoare,
Stăm 'naintea Ta cu toții, robii Tăi eliberaţi, Îmbrăcați în mântuire, și cu har încununaţi.
Când oștirile de îngeri care-n jurul Tău veghează
Fața Ta strălucitoare s-o privească nu cutează...
Doamne, ce măreţ e harul, că vrei chiar aicea jos
Între noi să strălucească Faţa lui Isus Hristos!
Astăzi, Gărzile de-arhangheli în formaţie regală
Când ajung să-Ți dea onorul în paradă triumfală,
Să-Ți aducă și solia: - “Preaiubiţii Tăi copii,
Sunt cu toți la adunare, şi Te-aşteaptă ca să vii!”
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/307609/duminica