Fratele Mircea Colța a mărturisit că a fost la o evanghelizare în Oltenia. Cineva l-a rugat să o viziteze pe mama lui care era bătrână și bolnavă. Ajuns acolo a găsit o bătrânică bolnavă și slabă, numai piele și os. El i-a zis:

— Bunicuță, de ce m-ai chemat?

— Am auzit că dumneata predici aici la noi despre Dumnezeu, este adevărat?

— Da, este adevărat.

— Învață-mă și pe mine cum să mă rog.

— Dar ce necaz și suferință ai dumneata?

— Sunt bolnavă de cancer la plămâni.

— De ce te-ai îmbolnăvit de cancer la plămâni?

— Pentru că toată viața am fumat.

— Ce seamănă omul aceea și seceră. Ai semănat tutun, acum seceri cancer la plămâni, îți convine?

— Nu-mi convine, învață-mă să mă rog!

— Poți să ții minte câteva cuvinte?

— Cred că țin.

— Roagă-te așa: „Doamne, ai milă de mine” și după câteva zile o să vin să mai vorbim.

     Când s-a dus peste câteva zile la ea, a rămas uimit văzând că din camera ei lipseau multe lucruri.

— Bunicuță, ce s-a întâmplat, a mai fost cineva la dumneata?

— N-a mai fost nimeni. M-am rugat așa cum m-ai învățat și Dumnezeu mi-a spus să renunț la podoabele de aur pe care le aveam pe mine, să renunț la televizor și la icoanele de pe pereți și am făcut așa cum mi-a spus Dumnezeu, pentru că vreau să plec de aici împăcată cu El și vreau să fac legământ cu El. Slăvit să fie Domnul!