Schimbă faţa lumii, Doamne de vei vrea,
De o vreme parcă, negura-i pe ea,
Din Tabor trimite sfânta Ta Lumină
Să ne lepădăm de a noastră vină.

Noi suntem la poale, Tu ne-aştepţi în vârf,
Drumul este greu şi tare abrupt,
Trepte nevăzute se ivesc în zare
Le-a zidit Iubirea Ta izbăvitoare.

Inima şi mintea se unesc întruna,
Când pe coji de nucă așezăm minciuna
Şi-atunci se aprinde ruga-n miez de noapte,
Mai scăpăm de noi, doar prin bune fapte!

Răstignim păcatul şi înviem în zori,
Ne petrecem paşii prin nori călători
Şi avem nădeje că într-o bună zi,
În Lumina Ta ne vom regăsi.

autor Camelia Cristea