„... Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele, ... ” (Numeri 14:1-38)

Îmi aduc aminte adesea de mărturia unei tinere la botezul ei. După ce și-a mărturisit modul de întoarcere la Dumnezeu, a fost întrebată ce-și dorește pentru viitor. „Îmi propun să trăiesc o viață de excelență pentru Domnul Isus”, a fost răspunsul. Extraordinar! Într-o vreme în care mediocritatea duhovnicească este ca o plagă în biserici, este înviorător să întâlnești persoane, mai ales tinere, care-și propun excelența. În istorie sunt nenumărate persoane care au fost lăudate pentru credința și viața lor. Doresc să mă opresc acum asupra lui Iosua și Caleb. N-ați auzit de Iosua? ... Nici de Caleb? ... Vă povestesc în câteva cuvinte.

 Evreii ajung la hotarul Canaanului, gata să ia în stăpânire țara promisă. Moise trimite înainte 12 spioni pentru a cerceta țara și a aduce un raport amănunțit. Se procedează adesea în felul acesta în campaniile de cucerire. La întoarcere 10 din cei 12, de frica locuitorilor întâlniți în Canaan, înegresc țara înaintea copiilor lui Israel. Evreii au început să plângă, să cârtească împotriva lui Moise și Aaron, și împotriva Domnului. Se gândeau chiar să se întoarcă înapoi în Egipt. Biblia spune: „Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ... Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele, și au vorbit astfel înaintea adunări copiilor lui Israel: „Țara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim, este o țară foarte bună, minunată. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne vom duce în țara aceasta, și ne-o va da: este o țară în care curge lapte și miere. Numai, nu vă răzvrătiți împotriva Domnului, și nu vă temeți de oamenii din țara aceasta, căci îi vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!” Num14:1-9

 Iosua și Caleb au o perspectivă diferită de a celorlalți. Cineva spunea: „Deși trăim cu toții sub același soare, avem orizonturi diferite”. Cei doi trăiau prin credința care se baza pe măreția lui Dumnezeu, în timp ce ceilalți zece trăiau prin vedere, vedere care a fost impresionată de mărimea locuitorilor din Canaan. Ce te impresionează? Cele de aici, sau cele de dincolo; oamenii sau Dumnezeu?

Se spune că doi întemnițați priveau la o fereastră. Unul vedea în fiecare zi gratiile, celălalt vedea lumina de după gratii. Primul moare în celulă, al doilea iese afară cu viață. Cam așa s-a întâmplat și cu cei 12 evrei.

CAUZELE PENTRU CARE IOSUA ȘI CALEB AU AVUT O ATITUDINE DIFERITĂ:

1. Biblia spune că cei doi au fost insuflați de un alt duh. (Numeri 14:24a) Ce duh aveau ceilalți? Duh de frică, de necredință, de neascultare, de cârtire, de creartă, de răzvrătire. Dar cei doi, ce duh aveau? Duh de credință, de ascultare, de curaj, de sacrificiu, de pace. Duhul, atitudinea, fac diferența.

Thomas Jefferson, unul din părinții fondatori ai Americii spunea: „Nimic nu îl poate opri pe omul cu o atitudine mentală corectă să îşi îndeplinească scopul. Nimic din lumea asta nu îl poate ajuta pe omul cu o atitudine greşită.” 

2. Cei doi au fost cu totul dedicați lui Dumnezeu. Domnul mărturisește despre ei: „a urmat în totul calea Mea”. (Numeri 14:24b)

Un fost ofițer SS încreștinat spunea la o întâlnire: „Ce mă doare este că tinerii germani erau mai dedicați lui Hitler, decât sunt tinerii creștini lui Hristos”. Cum sunt tinerii de astăzi? ... Dar bătrânii? ...

Iosua și Caleb ascultau în totul de Moise omul lui Dumnezeu. Nu-și permiteau o viziune personală.

3. Cei doi acceptă provocări mari. Oamenii mici se ocupă cu lucruri mici, oamenii mari acceptă provocări mari.

W. Chery, părintele misiunii moderne, a făcut o frază celebră, în urma unei perdici: „Cereți de la Dumnezeu lucruri mari”. J. Knox a fos un astfel de om. În rugăciunile sale spunea: „Doamne, dă-mi Scoția ori mor”.

Dumnezeu pedepsește necredința și răutatea, dar răsplătește credința și inima curată. Din cei peste șase sute de mii de bărbați evrei ieșiți din Egipt doar doi au apucat să treacă Iordanul. Țara Domnului nu este pentru fricoși, necredincioși, ... , ci pentru cei biruitori. (Apocalipsa 3-4)

Parafrazând-o pe tânăra amintită la început; dacă ar fi să-ți dai un calificativ la cum ai trăit credința în ultima vreme, care ar fi? Excelent, bun, mediocru... ?

Prin ceea ce spun nu doresc să pun în dificultate pe nimeni, ci doresc să arăt că Domnul se așteaptă la credință și excelență din partea  copiilor Săi. Hristos Domnul spune: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea" și, „Voi fiți, dar, desăvârșiți, după cum și tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit”. (Ioan 16:33; Matei 5:48)

Așadar, suflete, rupe haina trăirii prin vedere și a mediocrității spirituale  și pășește înainte cu credință deplină în Domnul Dumnezeu!