Cu atâtea griji în minte
Într-un secol de viteză,
Câți mai văd ce stă-nainte
Și au timp să ia aminte.
Oare câți azi mai veghează?

Cei mai mulți în nepăsare
Sunt cuprinși de duhul lumii
În continuă agitare
După a lumii noi tipare,
După mersul stricăciunii.

Grijile ce îi frământă
Azi pe cei mai mulți;
Nu țintesc spre calea sfântă,
Ci spre desfătări se-avântă
Cei săraci și cei bogați.

Spre-a agonisi mai mult
Pentru a cheltui-n plăceri,
În bizar și în ocult.
Cinstea a pierit demult
În absurde devieri.

Cu atâtea griji în minte
Într-o lume-n alergare
Se ignoră cele sfinte
În desfrâul din veșminte.
Și păcatul nu-i mirare.

Nu-i mirare-ntinăciunea
Gândurilor și privirii
Când expusă-i goliciunea
Care-ațâță stricăciunea
Poftelor murdare-a firii.

Grija de-a trăi curat
Azi e ceva învechit.
Nu-i dorință de urmat
Pentru cei ce n-au aflat
Pe Isus Cel răstignit.

Cei ce I-au pătruns iubirea
Și-ndurarea Lui cea mare
Nu își etalează firea,
Ci țintesc desăvârșirea
Și sfințirea în umblare.

Cei ce au gustat un strop
Din harul vieții viitoare,
Au în viață-un singur scop:
Să pună la păcate stop
Și să fie-n lume sare.

Cu prea multe griji în minte
Nu poți ca să-naintezi,
Să ai dragoste fierbinte
Pentru lucrurile sfinte,
Dacă nu veghezi.

Este-o grijă mai presus
Pentru cei răscumpărați,
Grija de-a privi în sus
La exemplul lui Isus
Și la cei ce Îi sunt frați.

Eliberați de frământarea
Grijilor din lume,
Vom pătrunde îndurarea
Ce ne poate schimba starea
Prin al Său sfânt Nume.
Amin.
(Marți, 8 aprilie 2025)