Păstrați neștirbită
credința! ! ...


Să nu vă pierdeți credința
Ci păziți-vă ființa
De-orice fel de îndoială
Să nu vă fie curtea goală! ...

Cine crede-n Cel de sus
Și-i e Lui un rob supus
Fiind sigur ceva cerând
I se dă totul curând

Să nu vă pierdeți nădejdea
Dacă DOMNUL nu răspunde
Uneori El cererea
N-o-mplinește în secunde

Și vă fac mărturisirea
Că mă pierdusem cu firea
El, ce-ți dă tot, fără bani
Mi-a dat după zeci de ani...

Fiindcă n-am stat lângă El
Ci-n mine m-am încrezut
Pentru că eram rebel
Prin mari rele m-a trecut

Nu mi-a dat să mănânc iarbă
Ca celui din Babilon
N-am mai avut o zi albă
Cum au peste-un milion

Cum au două miliarde
Sau poate mai mult de-atât
Și sub soarele ce arde
Eram de Satan pârât

Am fost umilit de tot
Și flămând și însetat
De-am ajuns ca faraon
Multe plăgi m-au încercat

Nu mi-a luat primul născut
Că Domnului l-am dedicat
Cum credință mai aveam
De când cântece-I-nălțam
De mine mult la durut

Mi-a dat mintea de-nceput
Fiindcă asta i-am cerut
Chiar de-i de neconceput
Sunt mai fidel ca la-nceput
Și cum iar El m-a iubit
Nu mă mai tem de nimic

După multe încercări
Pe DOMNUL L-am preamărit
Părăsit-am vechi cărări
Și în El m-am pocăit

Credeți-mă ce vă spun
Cu Domnul vorbesc și-n somn
Și nu mai încalc nicicum
Poruncile din Sion

Creator a toate cele
Văzute sau nevăzute
Cel ce-i mai presus de stele
Cerceteaz-a mea virtute

Are-ncredere în mine
Că-n sfârșit sunt schimbat tare
Cu mine nu-I e rușine
Căci urmez a sa cărare

Îl laud și-L preamăresc
Când mai vine vre-o-ncercare
Domnului îi mulțumesc
De vremi de înviorare! ! ! ...

Nu ajungem prea departe
Pe drum făcut dând din coate
Domnul care totul poate
Te va izbăvi de moarte
Viață-ți dă și libertate
Din lucruri netrebnice
Te ia la cele veșnice...

Îl laud și îl slăvesc
Cu tot neamul omenesc
A chemat a mea ființă-n
Timp util la pocăință! ! ...

Îi cânt”măreție Lui”
La vremea sfârșitului
Pe Cristos îl lăudăm
Că prin El viața avem

Blându Ioan
30.07. 2025.