Cel ce domnește între oameni
Cu Dreptate
Cel ce domnește în Frică
De DUMNEZEU

Este ca Lumina dimineții
Când răsare soarele
În dimineața cea liniștită
Fără de nori

Ca razele soarelui strălucitor
După ploaia voioasă
Ce face
Să încolțească verdeață bogată
Din pământul bine hrănit!

Cel ce iubește oamenii
Cu inima curată
Este ca roua Hermonului
Ce cade, ușor
Pe câmpiile triste, uscate

Cel ce iartă cu sufletul
Și cu fapta
Este ca și soarele blând
Care mângâie-n diminețile reci
Toată iarba cea înfrigurată

Iar cel ce se închină cu drag
În Templul Iubit
AL MARELUI PREOT, ISUS
Este ca cerul cu stâlpii măreți
Ancorați în neant, NECUPRINS
Ca prorocul ILIE ce urcă la cer
În vârtej de foc, îngeresc;
Ca ENOH ce pe pământul stricat
N-a mai putut fi găsit
Căci DOMNUL îl luase la EL!

(După un text preluat din
2 Samuel 23:3-4)

Biruințele lui David