Mă conduce-a Ta iubire,
Zi de zi spre fericire,
Când eram la o răscruce,
M-a condus ea jos la cruce,
Ea m-a ridicat sub soare,
Să am parte de-ndurare,
Mi-a adus mereu putere,
Și alin și mângâiere,
La izvoare cristaline,
M-a condus... să fiu cu Tine,
Când pustiul se arată,
Cu a lui întinsă gloată,
Mi-a dat dragostea tărie,
Să zbor lin spre veșnicie.

Mă conduce-a Ta iubire,
Zi de zi spre nemurire,
Când treceam pe-adanc de vale,
Fredonând un cânt de jale,
Ea îmi ridica privirea,
Ca să îți cunosc iubirea,
Mă-mbraca cu-a Ta lumină,
Inima să-mi fie plină,
Numai de o bucurie,
Ce m-așteaptă-n veșnicie,
Unde nu va fi durere,
Veșnic doar o mângâiere,
Unde nu vor fi suspine,
Sus... sunt slăvile divine.

Mă conduce-a Ta iubire,
Pe un drum spre mântuire,
Inima îmi întărește,
Sufletul îmi ocrotește,
Căci iubirea Ta e mare,
Plină-i doar de îndurare,
Mi-a deschis cărarea sfântă,
S-aud îngerii cum cântă,
Dar și eu de bucurie,
Să-ți cânt Doamne numai Ție,
Să te laud totdeauna,
Când e soare sau când luna,
Strălucită îmi arată,
Dragostea nemeritată.

Mă conduce-a Ta iubire,
Să aștept marea venire,
Numai ea îmi dă răbdare,
Să privesc în încercare,
Spre un răsărit de soare,
Într-o zi de sărbătoare,
Căci va fi atunci sfârșitul,
Ce aduce infinitul,
Nu vor fi lacrimi amare,
În indepărtata zare,
Va domni mereu iubirea,
Voi cunoaște fericirea,
Cât vă fi de minunată,
Clipă cea mult așteptată.
Amin