Nu fi piedică pe cale,
Nu fi pom neroditor,
Fii mereu plin de iubire,
Nu ca cei care cobor.

Nu lăsa să te conducă,
Ura pe o cale rea,
Nici invidia ca salbă,
Tu la gât nu o purta.

Nu lăsa nicicând mândria,
Să te-mbrace-n haina ei,
Gelozia ține-o-afară,
Este haina celor răi.

Nu lăsa nici vrăjmășia,
Să cuprindă al tău gând,
Ea nu poate ca să fie,
Roada Duhului cel sfânt

Nu fi bățul cel din roată,
Te va frânge Dumnezeu,
Cel care oprește Duhul,
E în slujba celui rău.

Căci invidia conduce,
Ochii mândri și trufași,
Nu pot ca să fie-odată,
Ei a cerului urmași.

Cel cu gelozie-n sine,
Nu-i plăcut lui Dumnezeu,
Haina lui este pătată,
Nu-i spre ceruri pasul său.

Chinul veșniciei grele,
Stă mereu în fata sa,
Dumnezeu are plăcere,
Doar de cel ce-l va urma.

Fii statornic azi pe cale,
Dezbrăcat de-orice păcat,
Cel smerit care-i slujește,
E de Domnul așteptat.

Nu opri lucrarea sfântă,
Căci și El te va opri,
N-ai să poți întra în locul,
Care veșnic el va fi.
Amin